Depeche Mode - Violator

Uite ca dupa 25 de ani de viata – in cazul meu – si 21 de ani de la lansare – in cazul albumului – am ajuns sa ascult pentru prima oara “Violator” al celor de la Depeche Mode si… wow, nu degeaba este cel mai vandut album al lor pana in prezent. Ceea ce urmeaza nu se poate considera in nici un plan al realitatii ca fiind o recenzie, nu sunt critic de muzica, considerati ce urmeaza mai mult ca o prezentare pe scurt a unui album exceptional.

Un (foarte) scurt istoric

"Violator" este al saptelea album de studio al celor de la DM, lansat pe 19 martie 1990 si este albumul care i-a facut cunoscuti la nivel international. Din acesta au rezultat patru single-uri: (in ordinea lansarii) "Personal Jesus", "Enjoy the Silence", "Policy of Truth" si " World in My Eyes".

Cam atat pentru background, haide sa discutam despre album care incepe cu:

World In My Eyes – unul dintre single-urile de pe album si in acelasi timp unul din cele mai mari hit-uri ale tipilor de la DM. Piesa este o introducere perfecta in lumea din “Violator”, este o lume vazuta dintr-o anume perspectiva, o lume foarte privata si interiorizata, o lume ‘limitata’ la mintea si trupul naratorului dupa cum vom vedea in piesele ce urmeaza.

“That’s all there is

Nothing more than you can feel

That’s all there is”

Sweetest Perfection – a doua piesa de pe album, complet necunoscuta mie dar ofera deja o surpriza in ceea ce priveste sunetul; considerand ca eu eram obisnuit doar cu single-urile de pe acest album, care toate sunt ceva mai alerte, aceasta este mult mai linistita si ‘halucinanta’ intr-o oarecare masura datorita ritmului de toba cu care incepe si care continua pe tot parcursul piesei, impreuna cu un sunet sintetizat si distorsiunilor care dau impresia unei realitati usor piezisa.

"I stop and I stare too much

Afraid that I care too much

And I hardly dare to touch

For fear that the spell may be broken”

Personal Jesus – primul single de pe album intrerupe sentimentul de reverie in care aproape ca reuseste sa te introduca melodia precedenta. Discutabil cea mai cunoscuta melodie a celor de la DM, sau daca nu este cea mai cunoscuta se numara fara echivoc printre cele mai cunoscute luptandu-se cu celelalte single-uri de pe acest album. Din punctul de vedere al versurilor aceasta piesa este una destul de simplista, totusi acestea sunt complimentate la perfectie de catre muzica si probabil aceasta este una dintre motivele pentru popularitatea acestei melodii. Versurile fac trimitere din nou la senzatia tactila la fel ca melodiile precedente si din nou distantarea fata de realitatea ‘normala’ este dovedita de utilizarea telefonului in locul comunicarii directe.

“Reach out and touch faith”

Halo – suntem tratati din nou cu o melodie mai lenta imediat dupa una mai alerta, iar Halo este cu siguranta din aceiasi categorie cu "Sweetest Perfection", o piesa linistita cu versuri mai complicate si mai interpretabile decat cele din single-uri. Formatul acestor piese lente lasa impresia ca ele sunt menite pentru a pune versurile in prim-plan, vocea lui Dave este parca mai prezenta pe acestea, astfel incat impactul versurilor sa fie mai mare, si exista si mai putine pauze instrumentale intre strofe.

“And when our world they fall apart

When the walls come tumbling in

Though we may deserve it

It will be worth it”

Waiting For The Night – considerand modelul pe care l-a luat albumul pana acum, ar trebui sa ne asteptam la o alta piesa alerta, dar albumul continua cu inca o piesa lenta care in schimb mentine modelul celorlalte piese lente, cu un accent pe versuri si voce si in care sunetul este menit sa completeze si sa mareasca efectul si insemnatatea acestora.

“I’m waiting for the night to fall

I know that it will save us all

When everything’s dark

Keeps us from the stark reality”

Enjoy The Silence – Se poate spune ca este o piesa de tranzitie intre cele lente si cele mai alerte avand elemente din ambele dar pastrandu-se pe o linie de mijloc. Piesa vorbeste din nou despre o lume personala care se rezuma la ce poate fi atins si simtit, lucruri externe si oarecum artificiale cum ar fi juramintele si cuvintele fiind inutile.

“All I ever wanted

All I ever needed

Is here in my arms”

Este interesant si important de notat ca atasata acestei melodii se gaseste o melodie ascunsa, sau un interludiu de aproape doua minute care incepe la minutul 4:21 si care este numit “Crucified” – o referinta la “Personal Jesus”? cu siguranta.

Policy Of Truth – acesta a fost al treilea single lansat de pe acest album care in ciuda locurilor inalte pe care le-a atins in varii topuri de importanta la momentul respective nu este la fel de populara ca celelalte trei single-uri de pe album; poate pur si simplu n-a prea prins in Romania la fel de bine ca celelalte dar in momentul in care o veti asculta e posibil sa-i recunoasteti refrenul. Aceasta este si singura piesa in care nu se utilizeaza deloc persoana I; in ea nici nu se face referinta la simtul tactil fiind cu siguranta cea mai impersonala piesa de pe album.

“Never again

Is what you swore

The time before”

Blue Dress – poate cea mai interesanta melodie de pe album; unul dintre motive fiind cu siguranta versurile si altul fiind atmosfera foarte intima pe care vocea aproape soptita a lui Dave o poate invoca pe aceasta melodie, o atmosfera ce trebuie creata considerand subiectul melodiei.

“Put it on

And don’t say a word

Put it on

The one that I prefer

Put it on

And stand before my eyes

Put it on

Please don’t question why”

Si aceasta piesa beneficiaza de o piesa ascunsa alipita la finele ei, aceasta insa nu are un titlu, in schimb este menita sa faca o tranzitie fara pauza in ultima piesa de pe album.

Clean – pe cat de tare incepe albumul cu “World In My Eyes” pe atat de calm si linistit se termina, “Clean” fiind o piesa foarte buna pentru acest scop. Muzica este doar in background in aceasta piesa si este destul de repetitiva, importante fiind din nou versurile si vocea lui Dave. Versurile sunt cel putin optimiste mai ales atunci cand cunosti faptul ca vor mai trece ani buni pana ce Dave Gahan va fi cu adevarat curat – de fapt a fost nevoie sa fie re-adus la viata de paramedici dupa ce inima i s-a oprit timp de doua minute, pentru ca apoi abia el sa-si invinga dependenta de heroina.

“I don’t understand

What destiny’s planned

I’m starting to grasp

What is in my own hands”

Cred ca este destul de clar daca ati ajuns sa cititi pana aici ca aceasta a fost o analiza foarte superficiala si non-profesionista a albumului, este o parere personala pana la urma urmei si nu pot decat sa sper ca v-a facut macar pe cativa dintre voi ceva mai interesati ori de “Violator” ori de “Depeche Mode” in general, sau ideal de amandoua.

Ce as mai vrea sa mentionez este faptul ca “Violator” este doar al doilea album pe care l-am ascultat pana acum, pe care pot sa-l ascult de la cap la coada (coloanele sonore fiind o exceptie), in ordinea gandita de trupa/artist si sa imi placa toata piesele – adevarat ca am unele care-mi plac mai mult decat altele, unele cu care ma identific mai mult decat cu altele dar nu simt nevoia sa sar peste nici una dintre ele si acesta este un lucru extraordinar de rar caci indiferent de cat de mult iti place o trupa sau un artist, sau chiar si un album, arareori gasesti un album de pe care sa-ti placa absolut toate piesele.

Deobicei cand descoperi ceva vechi de o asemenea magnitudine personala, incepi sa regreti si eventual incepi sa-ti si dai suturi ca n-ai dat peste acest lucru mai devreme, dar in cazul lui “Violator” nu simt asta, chiar deloc; stiu cu siguranta ca n-as fi putut sa-i apreciez valoarea la maxim daca ar fi fost sa-l ascult pentru prima oara acum sa zicem, cinci ani, si asta ma pune pe ganduri in legatura cu alte lucruri si experiente din trecut care ar merita revizitate mai tarziu in viata, cred ca potentialul de a ne surprinde pe noi insine se pastreaza indiferent de varsta.

Revenind la “Violator” si la Depeche Mode, dupa cum am spus la inceputul articolului acesta este cel mai vandut album al trupei acesta vanzand peste 15 milioane de copii pana in 2010, si desi in urmatoarele doua decenii nu s-au mai bucurat de acelasi grad de success, DM au ramas in topuri, au continuat sa scoata albume si au legiuni de fani si in ziua de azi si iata ca reusesc sa-si faca fani noi cu un album vechi de peste 20 de ani.